Stefan Bals

    • se naste la Bucuresti

      1902
    • Studiaza arhitectura la Scoala Superioara de Arhitectura Bucuresti

      1921
    •  
      1927
    • Studii postuniversitare la Academia Româna, Roma

      1928
    •  
      1929
    • Arhitect la Serviciul Tehnic al Comisiunii Monumentelor Istorice

      1930
    • Arhitect coordonator Atelierul Monumente Istorice in cadrul Institutului de Sistematizare si Proiectare a Oraselor din România

      1950
    • Arhitect sef sef proiect complex la Comitetul de Stat pentru Constructii Arhitectura si Sistematizare

      1959
    •  
      1978
    • moare la Bucuresti

      1994
 

Arhitectul Stefan Bals

Unul dintre cei patru copii ai magistratului Matei Bals si ai lui Zoe Bals, nascuta Manu, Stefan s-a nascut in 27 octombrie 1902. A urmat cursurile liceului Gheorghe Lazar din Bucuresti, apoi ale Scoalii de Ofiteri de artilerie, având gradul de sublocotenent. Intre anii 1921 si 1927, Stefan Bals a urmat cursurile Scolii Superioare de Arhitectura, ulterior fiind bursier al Academiei Române din Roma.

A avut trei frati si o sora – Gheorghe (1901-1942, avocat, mort in razboi), Andrei (1905-1977, magistrat, casatorit cu Ioana Berindei – morti la cutremurul din 1977), Petre (1907-1977, mort la cutremur) si Rucsandra. Arhitectul român a fost nepotul inginerului George Bals, membru al Comisiunii Monumentelor Istorice – CMI si coordonator al Serviciului Tehnic al CMI, membru al Academiei Române, autorul operei monumentale dedicate bisericilor si manastirilor moldovenesti din secolele al XV-lea si al XVI-lea. A fost var cu arhitectul Ion Bals, colegul sau de munca, si cu medicul Matei Bals, profesor universitar si decan al Facultatii de Medicina din Bucuresti, intemeietorul scolii moderne românesti de bacteriologie clinica.

In anul 1955 a fost condamnat la 5 ani de inchisoare pentru ca l-a ascuns pe varul sau, Gheorghe Florescu, in casa sa, in perioada 1947-1955. Dupa 7 luni de detentie, a fost eliberat, datorita unei amnistii generale.

Experienta profesionala, din postura de arhitect, graieste de la sine:  Serviciul Tehnic al CMI (1930-1950), Comitetul de Stat pentru Constructii, Arhitectura si Sistematizare, arhitect coordonator al Atelierului Monumente Istorice in cadrul Institutului de Sistematizare si Proiectare a Oraselor din România (1953-1959), sef de atelier la Directia Monumentelor Istorice – DMI (1950-1978). A lucrat ca restaurator pentru Patriarhia Româna (1978-1994), alaturi de bunul sau prieten, arhitectul Virgil Antonescu si a fost membru al nou infiintatei Comisii a Monumentelor Istorice (1990-1994).

Dintr-o viata dedicata restaurarii monumentelor istorice, putem aminti câteva dintre cele mai importante  lucrari ale sale: Biserica „Sf. Elefterie”-Vechi, Biserica Cretulescu din Bucuresti, Manastirea Neamt, Biserica din Razboieni, Biserica din Borzesti, Manastirea Moldovita, Palatul Episcopal din Husi, Biserica „Sf. Dumitru” din Suceava, Palatul de la Potlogi, Manastirea Brebu, Ansamblul Bisericii ”Sf. Ioan” din Piatra Neamt, Manastirea Cernica, Biserica ”Sf. Gheorghe”-Nou si Manastirea Radu-Voda din Bucuresti, Manastirea Hurezi, Cetatea Câlnic, Schitul Balamuci, Ansamblul Patriarhiei Române (biserica si paraclisul), Manastirea Râsca, Cazarma Babilon si Sala Unirii din Alba Iulia, Catedrala Ortodoxa si Catedrala Romano-Catolica din Alba Iulia, Casa domneasca a Manastirii Putna.

Stefan a fost onorat cu crucea comemorativa a razboiului 1916-1918, ordinul „Steaua României”, ordinul „Coroana României” in grad de cavaler, medalia „Centenarului Regelui Carol I” si medalia Muncii, fiind totodata numit membru de onoare al Academiei Române.

In perioada 1929-1991 a publicat articole si studii de specialitate dedicate monumentelor istorice si restaurarii acestora in publicatiile: Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice - BCMI, Studii si Cercetari de Istoria Artei -SCIA , Buletinul Monumentelor Istorice - BMI, Revista Muzeelor si Monumentelor- RMM-MIA, Revista Monumentelor Istorice - RMI, Revista Mitropoliei Moldovei si Sucevei, Arhitectura, precum si monografii dedicate unor importante monumente istorice. 

Text de Cristina Balau

Documentat de arh. Anca Filip

Surse biografice:


„Dincolo de aceasta exemplara viata profesionala, arhitectul Bals a fost un spirit deschis, un om integru si un coleg cald si disponibil, de care isi vor aduce aminte cu recunostinta toate generatiile de restauratori care au avut privilegiul de a colabora cu el in aceasta grea si fascinanta profesiune."


Sanda Ignat, arhitectul Stefan Bals. Necrolog, B.C.M.i. anul V, Nr. 1-4, 1994

tabel lucrari Bals 1tabel lucrari Bals 2