Petre Antonescu

    • Se naste la Râmnicu Sarat judetul Buzau

      1873
    • Studiaza arhitectura la Ecole Nationale Superieure des Beaux-Arts, Paris

      1893
    •  
      1899
    • Presedinte SAR - societatea Arhitectilor Români (plus 1919 – 1921; 1946 – 1948)

      1903
    •  
      1912
    • Profesor universitar la Scoala Superioara de Arhitectura Academia de Arhitectura

      1912
    • Devine membru al Academiei Române

      1936
    •  
      1938
    • Laureat al Premiului de Stat pentru refacerea si supraetajarea Palatului fost al Ministerului Lucrarilor Publice

      1964
    • Laureat al Premiului National pentru Arhitectura

      1964
    • moare la Bucuresti

      1928
 

Petre Antonescu - arhitectul Arcului de Triumf

Unul din cei mai sofisticati arhitecti ai epocii sale, Petre Antonescu se remarca nu doar prin faptul ca este autorul uneia dintre constructiile emblematice ale României - Arcul de Triumf - dar si prin activitatea sa bogata pe toata durata carierei.

Petre Antonescu s-a nascut pe 29 iunie 1873, in Râmnicu Sarat. Despre familia sa nu se cunosc detalii, insa arhitectura, careia si-a dedicat o parte din viata, vorbeste mai mult decât este nevoie. Un arhitect-artist, Antonescu si-a lasat amprenta asupra infrastructurii românesti, indeosebi cea a Capitalei, dar nu numai.

Arhitectul Ion Mincu il remarca, intr-un articol in „Literatura si Arta Româna”, din 1900-1901, pe tânarul Petre Antonescu, intors de la studiile din strainatate: „Dorinta noastra cea mai vie si urarea pe care o facem din suflet tuturor tinerilor talentati ca d-l Antonescu, este ca directiunea ce-si vor alege sa fie aceea care ne-ar duce la reluarea firului traditional, al vechei noastre arhitecturi asa de indelung abandonata si totusi susceptibila de o admirabila dezvoltare.”

Asadar, aceasta figura apreciata de colegii sai arhitecti a reusit sa se remarce nu doar la Paris, acolo unde a obtinut sase medalii la diferite concursuri, in timpul studiilor, ci si in tara sa natala. Combinând iubirea pentru orasul care l-a format in perioada studiilor, sub tutela lui Julien Guadet si a lui Edmond Paulin, dar si a tarii in care a crescut, arhitectul a intocmit proiectul unui Pavilion al României la Expozitia de la Paris din 1900, pentru care a fost facut Officer de l’Academie.

Din vastul sau portofoliu amintim câteva dintre cele mai remarcante lucrari: Palatul Ministerului Lucrarilor Publice de la Bucuresti, Palatul de Justitie din Botosani, apoi cel din Buzau, Palatul Administrativ din Craiova, Casa Constantin I.C. Bratianu, Muzeul Arhivelor Statului din Bucuresti si, desigur, Arcul de Triumf.

Petre Antonescu a fost distins cu doua premii - Premiul de Stat, pentru refacerea si supraetajarea Palatului fost al Ministerului Lucrarilor Publice, in anul 1952 si Premiul National pentru Arhitectura, in 1964.

Antonescu a incetat din viata pe 22 aprilie 1965, la vârsta de 91 de ani.

Text de Cristina Balau

Documentat de Sorin Vasilescu

Surse biografice:

  • em. dr. arh Sorin Vasilescu, Istoria arhitecturii moderne in România, in Arta in România, din preistorie in contemporaneitate, Editura Academiei Române, Bucuresti 2018.

„Exista o arta româneasca, si nu vorbesc de arta româneasca moderna care isi are talentele sale, si inca mari de tot, ci de arta noastra veche, de marile ei traditii, care s‑au pierdut din ziua in care renegând si surghiunind tot ce era propriu sufletului lor românii, orbiti de lumea occidentala si intr-un nobil avânt de desteptare, au avut naivitatea acelora care cedeaza cu bucurie aurul blond si greu din tara lor, in schimbul sticlariilor fragile si orbitoare ce le aduc solii civilizatiei”, scria arhitectul Petre Antonescu in 1903 intr-un articol publicat in revista Literatura si arta româna.

04 Tabel lucrari Antonescu 104 Tabel lucrări Antonescu 2