Octav Doicescu 

 „…nu incape indoiala ca arhitectul OCTAV DOICESCU va ramâne viu printre noi, prin realizarile sale concrete.  O opera cuprinzatoare, foarte variata, originala, unitara. Solida, dainuitoare, ea va putea fi contemplata, studiata, analizata, apreciata, inca mult timp, ramânând marturie exemplara, detasându-l pe autor, ca intruchipând, armonios si la superioara intelegere si forta creatoare, capacitatile de urbanist, arhitect, constructor si plastician. ” - Ascanio Damian in revista Arhitectura 1/1982

S-a nascut la Braila in 1902 si a urmat cursurile preuniversitare in Medgidia, Constanta, Calarasi si Ploiesti, urmând peregrinarile tatalui sau constructor - Vasile Tudorache, impreuna cu mama casnica - Elena si fratele mai mic - Aurel.

In perioada 1922-1928 a studiat in paralel la Scoala Superioara de Arhitectura de la Bucuresti, Academia Libera de Arte Plastice si a frecventat cercul de arta Contimporanul, unde conferentia arhitectul, pictorul si esteticianul Marcel Iancu. In facultate i-a avut profesori pe Petre Antonescu, C-tin Iotzu, Statie Ciortan, Ion D. Traianescu, Paul Smarandescu.

A lucrat temporar in perioada studentiei ca desenator in mai multe birouri de arhitectura si institutii publice pentru a se familiariza cu profesia si pentru a se sustine financiar. S-a casatorit la 24 ani cu Suzana Carapancea si au avut doi baieti. Anton a devenit la rândul sau arhitect, iar Andrei - critic de arta.

Succesul pe care l-au avut primele sale lucrari din anii 1930, printre care Yacht Club-ul din Snagov in stil modernist si restaurantul din Padurea Baneasa care reinterpreteaza hanurile traditionale, l-a propulsat rapid in profesie, fiind solicitat pentru numeroase lucrari prestigioase.

Timp de optsprezece ani a lucrat in propriul birou de arhitectura si, in paralel, a colaborat cu mai multe institutii / societati in calitate de arhitect sau consilier: Primaria Bucurestiului, Ministerul Propagandei, Societatea Gaz-Electra, Fundatia Culturala Regala si Ministerul Lucrarilor Publice. In aceeasi perioada a fost membru in Comisia de infrumusetare a Capitalei, alaturi de scriitorul V.I. Popa si sculptorii Mihai Onofrei, Mac Constantinescu, Milita Petrascu, in Corpul Arhitectilor din România si in Cercul de studii urbanistice initiat de primarul Dem. I. Dobrescu.

A proiectat locuinte si case de vacanta, imobile cu apartamente, pavilioane expozitionale, sedii administrative, Muzeul Satului Dimitrie Gusti, revitalizarea si restaurantul Gradinii Botanice, fântâna Zodiacului si Fântâna Miorita, Cabana Babele (prima faza). A planificat si proiectat zone de urbanizare precum parcelarea UCB-Bordei, acum parte din cartierul Primaverii, cuprinzând 78 de locuinte individuale, dintre care 20 unicat, iar restul dupa 9 proiecte tip.

In 1944 a inceput colaborarea cu Facultatea de Arhitectura, care a durat aproximativ treizeci de ani. In 1980 Universitatea de Arhitectura si Urbanism Ion Mincu ii va acorda titlul de Doctor Honoris Causa.

Anii ‘50 reprezinta inceputul activitatii sale in institute de proiectare, in cadrul carora va face parte din echipele de proiectare sau chiar va coordona unele dintre acestea pentru proiecte de mare anvergura precum ansambluri de locuinte, Campusul Universitar Politehnica sau Opera Nationala.

A fost membru al Uniunii artistilor plastici din 1959 si a avut o activitate publicistica constanta incepând cu anii 30, in periodice de interes general, dar in special de arhitectura. In colaborare cu Marcel Iancu si arh. Horia Creanga a publicat Spre o arhitectura a Bucurestilor, apoi articole in revista Simetria - caiete de arta si critica. Despre arhitectura - scrireri, cuvântari a fost publicata postum in 1983, cu sprijinul arh. Peter Derer.

La 34 ani primea ordinul „Steaua României”, la 37 - Medalia de argint la Expozitia Universala de la New York din 1939 si titlul de cetatean de onoare al orasului, alaturi de G.M. Cantacuzino pentru pavilionul proiectat impreuna cu acesta. Sapte ani mai târziu Academia Româna ii acorda Premiul Petre Antonescu pentru arhitectura, iar la 72 ani devenea membru titular al Academiei. Era ales vicepresedinte (1965), apoi numit presedinte de onoare al Uniuni Arhitectilor (1971) si premiat pentru intreaga activitate. A murit in 1981, de ziua Regalitatii (10 mai).

Text de arh.-urb. Maria Gavozdea

Documentat de arh. Rodica Panaitescu

Surse bio-bibliografice si a ilustratilor:

  • Arhiva UAR
  • Arhitectura 1/1941
  • Arhitectura 1/1982
  • Octav Doicescu, Despre arhitectura - scrieri, cuvântari, Editura Tehnica, 1983, editie publicata postum, ingrijita de arh. Peter Derer
  • Rodica Panaitescu, Dictionar concis al arhitectilor bucuresteni, 1945-1989 in volumul De la Casa Scânteii la Casa Poporului de Alexandru Panaitescu, Editura Simetria, 2012

Scanari: Razvan Hatea, arh. Alexandru Panaitescu

Credite foto: arh. Rodica & Alexandru Panaitescu

Ascanio Damian in revista Arhitectura 1/1982

„…nu incape indoiala ca arhitectul OCTAV DOICESCU va ramâne viu printre noi, prin realizarile sale concrete.  O opera cuprinzatoare, foarte variata, originala, unitara. Solida, dainuitoare, ea va putea fi contemplata, studiata, analizata, apreciata, inca mult timp, ramânând marturie exemplara”

 Tabel lucrări Doicescu

1