Mircea ALIFANTI

    • Se naste la Calimanesti judetul Vâlcea

      1914
    • Studiaza arhitectura la Facultatea de Arhitectura Bucuresti

      1932
    •  
      1939
    • Trimis pe front in al doilea razboi mondial

      1940
    • Arhitect in cadrul Directiei Generale a Constructiilor Publice si Refacerii

      1942
    •  
      1949
    • Inlaturat din toate functiile pentru ca luptase impotriva rusilor la Odessa

      1950
    • Devine secretarul stiintific al Uniunii Arhitectilor Republicii Populare Române

      1954
    •  
      1959
    • Primeste premiul Uniunii Arhitectilor pentru Primaria Baia Mare

      1970
    • Devine profesor ermit la Facultatea de Arhitectura unde incepuse sa predea in 1945

      1973
    • moare la Bucuresti

      1973
 

Mircea ALIFANTI - arhitect, cercetator, artist plastic, fotograf, profesor, mentor

Mircea Alifanti s-a nascut in 1914, la Calimanesti. Diplomat al Facultatii de Arhitectura din Bucuresti, incepe de tânar sa profeseze in atelierul arhitectului Duiliu Marcu, insa cariera ii este intrerupta atunci când este trimis, in 1941, pe front la Odessa, in Batalionul 61 Pionieri. Alifanti a fost un profesor intens aclamat si admirat de studentii de la arhitectura si un mare simpatizant al partidului comunist.

Fascinat de teatru si masti, aceste doua elemente apar adeseori in textele si schitele sale. Alifanti era descris de Ana Maria Zahariade si Radu Ponta, in „Professor Alifanti’s Notebooks”, drept o personalitate unica, de a carui proprie duplicitate era dureros de constient. Un simpatizant al regimului comunist, Mircea Alifanti a aderat la idealurile regimului, anuntând asta in mod oficial in 1944, odata cu reintoarcerea de pe frontul anti-sovietic. Nu a durat mult insa, pentru ca in 1950, in ciuda faptului ca era extrem de dedicat, a fost inlaturat din partid. Aceasta excluziune l-a afectat emotional, lasând o amprenta grea si adânca in intreaga sa existenta, insa nu a atras cu sine si inlaturarea sa din activitatea didactica pe care o ducea la Scoala de Arhitectura din Bucuresti, asa cum era obiceiul.

Studentii sai il venerau pe profesorul Alifanti, stateau uneori si nopti intregi pentru a studia materia si a-si revizui proiectele. A fost aclamat si dorit ca mentor de tinerii aspiranti la meseria aceasta.

In scrierile sale de la inceputul lui 1974, tema pregnanta este cea a esecului, nu neaparat de esecul propriu, ci la cel al arhitecturii intr-o perioada greu incercata a istoriei.

Dupa intoarcerea de pe front, Alifanti semneaza primele proiecte ca arhitect in Ministerul Lucrarilor Publice si al Comunicatiilor (1943) - Hala de Montaj, Uzina de avioane Mioveni, Scoala elementara Bucuresti, Palatul Ministerului Apararii Nationale Bucuresti - si participa intr-un grup de arhitecti din generatia sa la numeroase concursuri de arhitectura (Opera de stat-Bucuresti, Gara de calatori – Sofia, Palatul Casei de Economii si Consemnatiuni – Bucuresti, Aerogara Baneasa, etc). De asemenea, in colaborare cu arhitectii T. Iconomu, Ascanio Damian, Nicolae Badescu, C. Alifanti, Pompiliu Macovei si A. Serbescu, semneaza planurile Aerogarii Baneasa, lucrare obtinuta prin concurs in 1947.

In 1948 conduce colectivul de proiectare (Harry Stern, I. Serban, Ascanio Damian) a ansamblului  fabricii de Confectii Bucuresti si impreuna cu arh. M. Maicum, Nicolae Badescu, Marcel Locar, conduce colectivul de proiectare al tipografiei si editurii ‘’Casa Scânteii’’ (1950).

Intre anii 1954 si 1962 studiaza arhitectura caselor si bisericilor de lemn din Transilvania, Maramures, Crisana, Banat, intocmind relevee si contribuind  prin  conferinte la cunoasterea de catre arhitecti a acestor importante constructii.

Intre anii 1959 si 1971 participa la concursuri internationale de arhitectura  - sistematizarea centrului orasului Berlin-Est in 1959; sistematizarea si constructia unui raion (sector) in sud vestul Moscovei – 1960; sediul organizatiilor O.N.U.D.I. Viena – 1969; centrul cultural George Pompidou Beaubourgh – 1971; precum si la concursuri interne: locuinte in Iasi si Pitesti, Mausoleul Eroilor Neamului etc.

Intre anii 1959 si 1971 proiecteaza cladirile sediilor politico-administrative din Baia Mare si Bistrita Nasaud si un hotel la Bistrita Nasaud, in colaborare cu arhitectii Adrian Panaitescu, Alexandra (Sandra) Florian, Tiberiu Benedek.

Mircea Alifanti activeaza si in invatamântul superior de arhitectura. Din anul 1944  preda „Finisajul in constructii” pâna in 1954, apoi conduce un atelier de arhitectura generala, semnând articole in reviste de specialitate si având o activitate de cercetare legata de diferite programe de arhitectura si de constructie de locuinte.

A fost secretar al Uniunii Arhitectilor din RSR intre anii 1953-1957.

Printre modalitatile preferate de petrecere a timpului liber s-au numarat, de-a lungul vietii, artele plastice si fotografia grafica - a expus adesea la saloane anuale din Bucuresti.

Alifanti a fost distins in 1970 cu premiul UA pentru Primaria Baia-Mare, din partea Uniunii Arhitectilor, fiind numit apoi profesor emerit, de Facultatea de Arhitectura, trei ani mai târziu.

Text de Cristina Balau

Documentat de arh. Maria-Cristina Gavozdea

Surse biografice:

“Mircea ALIFANTI”

04 Tabel lucrări Socolescu