Marcu Duiliu

    • se naste la Calafat, la 25 martie

      1885
    • este primul admis la Scoala Superioara de Arhitectura

      1905
    • este al doilea admis la Ecole de Beaux-Arts, unde isi finalizeaza studiile de arhitectura

      1906
    • revine in România ca diplomat al Guvernului Francez

      1912
    • arhitect sef la Directia generala C.F.R.

      1913
    •  
      1917
    • isi incepe activitatea de profesor universitar, pe care o va mentine timp de 34 de ani

      1923
    • primeste semnul onorific „Rasplata Muncii pentru 25 ani in Serviciul Statului”

      1941
    • Ministrul Lucrarilor Publice

      1942
    •  
      1946
    • Presedintele Uniunii Arhitectilor din România

      1952
    • devine membru al Academiei Române

      1955
    •  

       

      1956
    • moare la Bucuresti, la 9 martie

      1966
 

Arhitectul Duiliu Marcu

“Chiar daca, pe parcursul carierei sale indelungate, creeaza in aproape toate stilurile care s-au manifestat in România, Duiliu Marcu nu se margineste doar la a compune, utilizând elementele specifice fiecarui stil, ci el isi impune propria viziune asupra respectivului stil, o viziune care il distinge de toti ceilalti colegi de breasla.” - arh. Mariana Croitoru

Nascut pe 25 martie 1885, Marcu si-a petrecut primii ani din viata la Calafat, unde a facut scoala primara, gimnaziul, apoi liceul la Craiova. Ulterior s-a mutat la Bucuresti, unde a fost primul admis la scoala Superioara de Arhitectura, apoi la Paris, unde a fost al doilea admis la scoala de Arte Frumoase. Aici a fost elev al profesorului arhitect Victor Alexandre Frederic Laloux (1850–1937) si diplomat al guvernului francez. 

Fiu al generalului Marcu, se casatoreste in 1923 cu Eugenia Teodorovici, cu care a avut un fiu, Razvan, si o fiica, Georgeta. intre 1928 si 1932 a servit in Armata in grad de capitan in Regimentul I Pionieri (Geniu), telegrafist.

“Duiliu Marcu este cel care dovedeste o polivalenta iesita din comun in arhitectura româneasca, fiind personalitatea acesteia, care se confunda practic cu aproape intreaga evolutie a arhitecturii noastre. in acest sens, activitatea sa profesionala se desfasoara pe parcursul a peste 50 de ani (1912-1966), timp in care la conducerea României democratice se schimba patru regi (Carol I (1866-1914), Ferdinand I (1914-1927), Mihai I (1927-1930 si 1940-1947) si Carol al II-lea (1930-1940) si, ulterior, se instaureaza regimul comunist. Mai mult decât atât, destinul arhitectului este legat de familia regala si  mai ales de personalitatea lui Carol al II-lea.” - arh. Mariana Croitoru

A fost profesor de Estetica orasului la scoala superioara de stiinte de Stat si profesor de Istoria arhitecturii la scoala Superioara de Arhitectura. A activat ca arhitect si inspector general in cadrul Directiei generale CFR, unde a elaborat studii pentru noi tipuri de statii de calatori. in cadrul Ministerului Lucrarilor Publice a fost arhitect, arhitect-sef, director general al Consiliului tehnic superior (ulterior vicepresedinte). Ca referent al MLP pentru lucrarile de urbanism a actualizat principiile urbanistice, iar intre 1942 si 1946 a dost Ministrul Lucrarilor Publice.

Ca arhitect a proiectat numeroase institutii publice, printre care Palatul Victoria, actualul sediu al Guvernului României, Palatul CFR, Palatul Elisabeta, Biblioteca Academiei Române si Academia Militara din Bucuresti, sala de spectacole, fatadele si interioarele Teatrului de Stat Timisoara, scoala Politehnica si Cinematograful Capitol din Timisoara, Pavilionul României la Expozitia internationala de la Barcelona din 1929, Garile Regale de la Bucuresti-Baneasa (Mogosoaia) si Sinaia, si multe altele. 

in domeniul urbanismului si amenajarii spatiilor publice a proiectat Piata Monumentului Unirii din Braila si Piata Unirii din Oradea si sistematizarea totala sau partiala a mai multor localitati din tara: Bucuresti, Brasov, Bacau, Buzau, Agigea, Timisul de Sus si Curtea de Arges.

Text de Cristina Balau

Documentat de arh. Mariana Croitoru si arh.-urb. Maria Gavozdea

Surse biografice:

  • CONSTANTIN, Paul, Dictionar universal al arhitectilor, Editura stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1986
  • MARCU, Duiliu - Architecture 1930-1940, Bucuresti, Imprimerie „Bucovina”, 1946
  • MARCU, Duiliu - Arhitectura 1912-1960, Bucuresti, Ed. Tehnica, 1960 
  • TABACU, Gabriela, Revista „Arhitectura” - studiu monografic si indici 1905-1944, Editura Humanitas, Bucuresti, 2008
  • FILITTI, Georgeta, „Jurnal Duiliu Marcu”, Revista Astra, nr. 3-4/2011, nr. 1-2/2012
  • Arhiva ANR - „Donatia Duiliu Marcu”, Dosar 1444/1977
  • Anrhiva CNSAS – Marcu Duiliu, Dosar nr. 54986 
  • Arhiva Colegiului National Carol I din Craiova
  • Arhiva scolii de Arte Frumoase din Paris

„Preocuparea mea de a gasi solusii originale românesti, de a lua din arhitectura clasica numai claritatea, simplitatea, ponderea, euritmia, proporsiile, meticulozitatea studiilor de detaliu, precizia execusiei [...] au constituit pentru mine o linie de conduita, un crez care mi-a servit ca indreptar in intreaga mea activitate. Iata in ce imprejurari am incercat sa creez.”

Duiliu Marcu – Arhitectura, 1912-1960, Ed. Tehnica, 1960, Bucuresti

Tabel lucrări Marcu