Ion Mincu

    • se naste la Focsani

      1852
    • urmeaza cursurile gimnaziale si liceale la Liceul “Unirea” din Focsani

      1863
    •  
      1871
    • studiaza la Scoala de Poduri, Sosele si Mine la Bucuresti si obtine diploma de inginer

      1871
    •  
      1875
    • studiaza arhitectura la Ecole de Beaux Arts la Paris

      1877
    •  
      1884
    • primeste Marele Premiu al Societatii Centrale a Arhitectilor francezi, impreuna cu o bursa pentru o calatorie de studii prin Spania, Italia, Grecia

      1884
    • reprezentant oficial al Guvernului României la Congresul al VIII-lea al Arhitectilor

      1891
    • devine profesor universitar al noii infiintate Scoli de arhitectura de pe lânga SAR

      1892
    • deputat de Putna in Parlamentul României

      1895
    •  
      1899
    • presedinte al Societatii Arhitectilor din România

      1903
    •  
      1912
    • moare la Bucuresti

      1912
 

Ion Mincu – creatorul stilului arhitectural neo-românesc

„Inalt, subtire, mladios, smead la fata, cu parul ondulat castaniu, cu carare dreapta in mijlocul capului, cu o frunte sculpturala, cu ochii verzi-albastrii intr-o orbita imensa, cu barba, de asemenea, castanie despartita putin in doua, un cap de Crist cu ceva din trasaturile si personalitatea lui Michelangelo, cu mersul cadentat, cu mâinile si picioarele fine” - in acest fel il descrie publicistul Nicolae Petrascu pe unul din cei mai respectati arhitecti din istoria tarii noastre, Ion Mincu la 33 de ani. 

Acelasi publicist care deschide prezenta relatare i-a descris si caracterul marelui arhitect: „Ca moral, o stapânire de sine, o demnitate sufleteasca, o mândrie imperturbabila. In viata lui nu a magulit pe nimeni si mai putin inca pe cei de care avea interese. O judecata dreapta si pe fata, spunând oricui adevarul, fara a se gândi la urmari: nu avea admiratii entuziaste pentru nimeni, vazând, din contra, lipsurile la oricine si imbracând totul in pareri scurte izvorâte dintr-o minte unde ele se concentrau latent si se rezumau lapidar.”

Ion Mincu s-a nascut la data de 20 decembrie 1852, fiind unul din cei sase copii ai lui Pavel si ai Mariei Mincu.

O minte stralucita, Ion Mincu a fost remarcat de insusi ambasadorul României la Paris, Alexandru Odobescu, atunci când era student la Ecole de Beaux Arts de la Paris. Intr-atât de puternica a fost impresia lasata de acest student pasionat de arhitectura incât ambasadorul de atunci i-a obtinut chiar o bursa pentru ultimii ani de scoala.

Tot in acea perioada a primit marele premiu al Societatii Centrale a Arhitectilor francezi, insotit de o bursa pentru o calatorie de studii prin Spania, Italia, Grecia.

Arhitectul român s-a facut remarcat prin determinarea cu care si-a urmat visul si prin realizarile sale deosebite. Poate unul din cele mai importante omagii aduse carierei sale a fost faptul ca locuinta sa a devenit sediul Ordinului Arhitectilor din România.

In 1953, Institutul de Arhitectura primeste, prin decret, numele arhitectului. In prezent institutia se numeste Universitatea de Arhitectura si Urbanism “Ion Mincu”. Totodata, este numit membru al Academiei Române post-mortem, iar mai multe licee si colegii din Focsani, Tulcea si Vaslui ii poarta numele, la fel si strazi din Bucuresti, Focsani, Cluj-Napoca si Oradea.

Ion Mincu a decedat, la Bucuresti, in data de 6 decembrie 1912, lasând in urma sa o serie de cladiri care pot fi admirate si astazi, printre care: Bufetul de la Sosea, azi restaurant Doina de pe Soseaua Kiseleff, Scoala Centrala de Fete, Biserica Stavropoleos (toate din Bucuresti), Palatul Administrativ, azi Prefectura din Galati, Palatul Bancii Comertului din Craiova.

Text de Cristina Balau

Documentat de prof. em. dr. arh. Sorin Vasilescu si arh.-urb. Maria Gavozdea

Surse biografice:

  • prof. em. dr. arh Sorin Vasilescu, Istoria arhitecturii moderne in România, in Arta in România, din preistorie in contemporaneitate, Editura Academiei Române, Bucuresti 2018.
  • Caffé, Mihail (1960), Arhitectul Ion Mincu, Editura Stiintifica, Bucuresti
  • colectiv (1971), Mari Arhitecti, Editura Meridiane, Bucuresti

Socolescu, Toma T (2019), Ion Mincu. Arhitect 1851 – 1912, Editura Academiei, Bucuresti

1893, la banchetul inaugural al Societatii Arhitectilor din România, la finalul alocutiunii:

“Dati-mi voie sa ridic acest toast nu numai numarului [de arhitecti], ci si calitatii […]

Azi nu se vorbeste decât despre scoala franceza sau germana. Deci inchin pentru arhitectii viitorului care vor vorbi de scoala româneasca.”

.

04 tabel lucrari Mincu