Ion D. Berindey

    • se naste la Bucuresti

      1871
    • studiaza arhitectura la Ecole de Beaux Arts Paris

      1891
    •  
      1897
    • architect-sef al Serviciului Tehnic al Ministerului de Interne

      1899
    •  
      1901
    • profesor onorific la Scoala de Arte Frumoase de la Bucuresti (proiectare de arhitectura)

      1900
    •  
      1906
    • este distins cu Ordinul Francisc Iosif în grad de Ofiter, acordat de Imparatul Austriei

      1906
    • reprezentant oficial al Guvernului României la Congresul al VIII-lea al Arhitectilor

      1908
    • Inspector General la Crucea Rosie

      1916
    •  
      1918
    • este distins cu Ordinul Steaua României în grad de Comandor, acordat de Regele Ferdinand presedinte al Societatii Arhitectilor Diplomati din România

      1925
    • moare la Eforie (atac de cord)

      1928
 

Ion D. Berindey - o figura remarcanta în arhitectura româna

Nascut în 1871, la Bucuresti, Ion D. Berindey a fost unul din cei mai cunoscuti arhitecti ai tarii noastre. Anul acesta se împlinesc 150 de ani de la nasterea sa, într-o familie cu înclinatii spre acest domeniu, tatal sau fiind cel care i-a insuflat pasiunea pentru arhitectura. Acum, numele sau si, respectiv, al fiului sau Ion I. Berindei, este purtat de una din strazile Cartierului Arhitectilor din Cisnadie.

Fiul arhitectului Dumitru Berindei si al Annei Slatineanu, Ion a avut doua surori, Ana si Maria, si un frate, Alexandru.

Urmând exemplul tatalui sau, Ion D. Berindey a plecat, în 1887, la Paris, fiind admis doi ani mai târziu la Scoala de Arte Frumoase, Sectia de Arhitectura. Aici i-au fost profesori Charles Girault, Pierre Jérome Honoré Daumet, Esquié. In 1897 a obtinut diploma de arhitect oferita de guvernul francez, întorcându-se în tara în acelasi an.

In iunie 1899, Gheorghe Grigore Cantacuzino (Nababul) – pe atunci, prim-ministru si ministru de interne – l-a numit pe Ion D. Berindey arhitect-sef al Serviciului Tehnic al Ministerului de Interne, functie pe care a ocupat-o pâna în anul 1901. În anul 1900 a fost însarcinat de C. C. Arion, Ministrul Educatiei si al Artelor Frumoase, sa fie profesor la Sectia de Arhitectura a Scolii de Belle-Arte din Bucuresti. Sase ani mai târziu, în 1906, arhitectul român a fost invitat al Fundatiei Carnegie ca autor al unuia dintre proiectele retinute în cadrul concursului pentru constructia Palatului Pacii de la Haga.

Ion D. Berindey este unul dintre cei mai prolifici si apreciati arhitecti români din primele trei decenii ale secolului al XX-lea. Creatia sa îmbina elemente de eclectism de factura Beaux-Arts, romantism, neorococo, cu tendinte neoromânesti si cu elemente moderne de conceptie 1900, atât în compozitia de ansamblu, cât si în rezolvarea decoratiei, bogat reprezentata.

Dintre cele peste 60 de lucrari realizate, de Ion D. Berindey de-a lungul carierei sale, 29 sunt clasate drept monumente istorice, ceea ce demonstreaza ca arhitectura pe care a creat-o se bucura si astazi de apreciere, situându-se pe un loc de seama în istoria arhitecturii moderne din România. Dintre cladirile monument istoric proiectate de Ion D. Berindey, 6 sunt clasate în grupa A.

Din ansamblul creatiei sale, ce se desfasoara pe parcursul a trei decenii (1898-1928), unele dintre cele mai cunoscute cladiri sunt Palatul Gheorghe Grigore Cantacuzino (astazi, sediu al Muzeului National George Enescu si al Uniunii Compozitorilor din România), Casa George G. Assan (astazi, Casa Oamenilor de Stiinta), Casa Eraclie Arion (astazi, sediul Agentiei Nationale pentru Integritate), Centrul de plasament “Sf. Ecaterina”, Vila Ganescu, Azilul Regina Elisabeta, Casa Alexandru G. Florescu, Palat Administrativ, de Justitie si al Postelor (astazi Palatul Culturii), Palatul Sindicatului Ziaristilor (astazi, Teatrul Foarte Mic).

Ion D. Berindei a fost însurat de trei ori. Cu prima sotie, Eliza Zanescu, s-a casatorit în 1895 si a avut doi copii, Ion si Alexandru, în perioada în care locuia la Paris. Ion I. Berindei, sub tutela tatalui si a bunicului sau, avea sa devina la rândul sau arhitect. Ecaterina Eugenia Laptev i-a devenit sotie în 1902 si a adus pe lume de asemenea doi copii, pe Dumitru si pe Ana-Maria. Ultima sa casnicie a fost cu Roxana Mavrocordat, cu care s-a însurat în anul 1921.

Arhitectul român a fost distins cu Ordinul Francisc Iosif în grad de Ofiter, acordat în 1908 de, Împaratul Franz Joseph al Austriei si în 1925 cu Ordinul Steaua României în grad de Comandor, acordat de Regele Ferdinand.

Anul acesta Romfilatelia a introdus în circulatie emisiunea de marci postale “Ion D. Berindei, 150 de ani de la nastere”

Text de Cristina Balau

Documentat de dr. arh. Sidonia Teodorescu si arh.-urb. Maria Cristina Gavozdea

Surse biografice 

În primul numar al revistei Arhitectura, Ion D. Berindei semneaza cuvântul de deschidere, Catre cititori (extras):

“Arhitectura este tot atât de folositoare societatii ca si celelalte arte, cari indulcesc moravurile si temperează caracterele. [...] Si daca muzica este arhitectura sunetelor, arhitectura este muzica spatiului!”

.

04 Tabel lucrări