G. M. Cantacuzino

    •  Se naste in Viena, Austro - Ungaria

      1899
    • studiaza arhitectura la Ecole de Beaux Arts Paris

      1920
    •  
      1929
    • Devine primul corespondent român pentru „L'Arhitecture d'aujourd'hui, Paris”

      1934
    • Devine membru corespondent onorific Royal Institut of British Arhitects, Londra

      1938
    • Devine cetatean de onoare al orasului new York

      1939
    • Incepe prima perioada de detentie politica

      1940
    • Proiecteaza pavilionul oficial al României la expozitia internationala, Roma.

      1942
    • Detentie politica

      1948
    •  
      1954
    • Moare la Iasi România.

      1960
 

George Matei Cantacuzino

Arhitectul român George Matei Cantacuzino, GM sau Georges asa cum era alintat de cei apropiati, se trage din familia Cantacuzino, ramura din Moldova, fiind unul dintre cei mai putin cunoscuti intelectuali polivalenti ai secolului XX. S-a nascut la Viena, in 1899, aici petrecându-si primii ani din viata. A crescut invatând limbile româna, franceza si germana, apoi a studiat la Paris arhitectura, la Ecole des Beaux-Arts, pâna in 1929, venind ulterior in România.

Printre prietenii lui se numara Wolf von Aichelburg, Tudor Arghezi, Simon Bayer, Rainer Biemel („Jean Rounault”), Gheorghe Bratianu, Monique de la Bruchollerie, Henri Catargi, Horia Creanga, Michel Dard si Octav Doicescu. 

Ca arhitect este profund influentat de maestrul renascentist Andrea Palladio. 

La 39 ani devenea primul corespondent român pentru revista L'architecture d'aujourd'hui de la Paris si  membru corespondent onorific al Royal Institute of British Architects (RIBA), iar un an mai târziu era numit cetatean de onoare al orasului New York.

Ca politician liberal, Cantacuzino a luptat impotriva Garzii de Fier. A fost profesor de istorie si teorie a arhitecturii (1942-’48), reusind sa reinnoiasca invatamântul de arhitectura in România prin scepticismul fata de stricta gândire in epoci. Cantacuzino a fost unul dintre putinii arhitecti, poate chiar singurul, care a tinut conferinte culturale radiofonice in mod regulat in perioada interbelica. De asemenea, a fost inspector al Directiei Monumentelor Istorice, pozitie din care a condus restaurarea de biserici si manastiri din Moldova, printre care Sucevita, acum inclusa in patrimoniul mondial UNESCO. 

O personalitate complexa, Cantacuzino a fost si pictor, participând la expozitii de grup si a avut cinci expozitii individuale – ultima, din Parcul Herastrau, in octombrie 1956, a avut un succes atât de coplesitor incât regimul comunist a inchis-o dupa trei zile, temându-se de un protest civic. 

Adversar al regimului comunist, Cantacuzino a fost intemnitat timp de sase ani (1948-1954) la Jilava, Aiud, Pitesti si la Canalul Dunare Marea Neagra. In 1957 a fost declarat inamic al poporului, iar ultimii ani de viata, pâna la moartea sa prematura, si a fost arhitect inoficial al Mitropoliei Moldovei. 

Ulterior a cazut mult timp prada uitarii, o soarta pe care a impartasit-o cu multi din generatia sa, care au contribuit decisiv la construirea României moderne interbelice. Chiar si dupa schimbarea din 1989, aceasta performanta a „vegetat” cumva in penumbra imaginii publice a generatiei urmatoare – a „tinerei generatii” a anilor 1930, cu figurile emblematice ale lui Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, care, dupa 1945, au devenit celebri.

Cantacuzino a decedat in anul 1960. 

Text de Cristina Balau

Documentat de Dan Teodorovici

Surse biografice:

  • Patrulius, Radu, Inaintasii nostri – George Matei Cantacuzino, Arhitectura nr. 4/1975, pp. 57-62, nr. 5/1975, pp. 53-60.
  • Duculescu, Mirela, M. Cantacuzino (1899-1960). Arhitectura ca tema a gandirii / Architecture as a subject of thought, Editura Simetria, Bucuresti 2010.
  • Teodorovici, Dan, George Matei Cantacuzino – Modernismul hibrid, Editura Simetria, Bucuresti; Tübingen / Berlin: Ernst Wasmuth Verlag, 2016. Traducere din limba engleza de Olimpia Lykiardopol. Editia originala: George Matei Cantacuzino – a Hybrid Modernist, Tübingen / Berlin 2014.
  • Teodorovici, Dan, George Matei Cantacuzino sau atitudinea clasica, Arhitecura nr. 3-4/2016, pp. 166-170, Rubrica „Efigii”.

“[a] da unei tari o infatisare unitara nu inseamna monotonia formelor standard. Prin intrebuintarea materialelor locale, prin adaptarea formelor conditiilor climei, ale obiceiurilor si ale datinelor, o casa de locuit sau o institutie se integreaza mai usor in peisaj, completându-l si dându-i adevarata insemnatate”

G. M. Cantacuzino

tabel lucrari Cantacuzino