Daniel Renard

    •  se naste la 24 martie, in Dragomiresti, jud. Dambovita

      1871
    • proaspat absolvent al scolii de arte Frumoase de la Paris, colaboreaza la constructia pavilionului Romaniei la expozitia de la Paris

      1900
    • semneaza contractul pentru proiectarea Cazinoului din Constanta
      1903
    • proiecteaza restaurantul cazinoului, ulterior acvariul Constanta

      1912
    • se muta la Paris, unde va locui si profesa cel mai mult din acest moment
      1922
    • revine in Romania pentru lucrarile de restaurare ale Cazinoului, afectat in timpul primului razboi mondial

      1934
    • vicepresedinte al societatii arhitectilor din Romania

      1934
    •  
      1935
    • devine coordonator de atelier de arhitectura si profesor de teorie si programe arhitecturale la Ecole des Beaux-arts
      1935
    • decedeaza

      1954
 

Daniel Renard

Figura emblematica a arhitecturii Art Nouveau in România, Daniel Renard s-a nascut in 24 martie 1871 la Dragomiresti, judetul Dâmbovita, intr-o familie româno-elvetiana. Vorbitor nativ de limba franceza si cu o puternica cultura occidentala, studiaza arhitectura la Paris la Scoala de Arte Frumoase, unde il are ca mentor pe Julien Guadet, un important teoretician Beaux-Arts.

Dupa absolvirea facultatii se implica in proiectarea si realizarea pavilionului României la expozitia internationala de la Paris din 1900. Activitatea lui este notabila si este invitat sa proiecteze cazinoul din Constanta. 

Tânarul arhitect se intoarce in 1902 la Bucuresti, unde va locui o perioada de timp cu tatal sau, Prosper Renard, om de afaceri elvetian. Activitatea sa profesionala s-a concentrat in urmatorii ani pe realizarea cazinoului, care pe fondul mai multor probleme politice ale acelor vremuri, ajunge sa sufere multe modificari, amânari si blocari de santier. In 1909, in urma unei ordonante de urgenta emisa de ministerul de interne, i se retrage dreptul de a conduce lucrarile asupra cladirii, aflate la momentul respectiv in faza terminala. In ciuda conflictului politic, reuseste sa comunice cu ajutorul arhitectului Victor Stefanescu o lista de lucrari ce trebuie continuate pentru a se finaliza constructia, lucrari semnate de colegul sau arhitect. 

Cladirea va fi avariata in timpul primului razboi mondial, iar Daniel Renard va conduce lucrarile de restaurare din 1934. Datorita stilului arhitectural ales, neobisnuit pentru acele vremuri, proiectul atrage multe critici. Cu toate acestea Cazinoul de la Constanta devine in scurt timp o cladire emblematica pentru orasul Constanta si reprezentativa pentru arhitectura Art Nouveau din România, fiind o punte de legatura intre avangarda occidentului si România, o sincronizare cu vestul Europei. 

In 1912 este angajat de baronul Edgard de Marcay, managerul cazinoului de la Monte Carlo si concesionarul cazinoului Constanta, sa proiecteze un restaurant vis-a-vis de acesta. Restaurantul a devenit intre timp Acvariul Constanta. 

Proiecteaza casa Logardi (in Piata Ovidiu, imobil disparut), Oieria Palas, depozite petroliere, hala si abatorul din Constanta, spitalul din Medgidia, Biserica din Hârsova. Face parte din colectivul de arhitecti francezi care proiecteaza si supravegheaza lucrarile la hotelul Palas din Constanta (proiect semnat de E. Goué) si Athenée Palace din Bucuresti (proiect semnat de Théophile Bradeau). In aceeasi perioada va activa ca arhitect al Ministerului Domeniilor si Agriculturii si ca membru al comitetului de conducere al Societatii Arhitectilor Români. 

In 1922 revine la Paris, unde isi va petrece cea mai mare parte a vietii, desi va reveni periodic in tara. Aici isi continua activitatea profesionala, iar in 1935 este invitat si accepta sa conduca un atelier si devine profesor de teorie si programe arhitecturale la Ecole des Beaux-Arts.

Text de stud. arh. Razvan Muntean

Documentat de stud. arh. Razvan Muntean

Surse biografice si imagini:

Daniel Renard

Tabel lucrări Renard