Ascanio Damian

    • se naste la Bucuresti

      1914
    • Capitan al echipei de rugby a României la jocurile olimpice de la Berlin

      1935
    • Studiaza arhitectura la Facultatea de Arhitectura Bucuresti

      1936
    •  
      1942
    • Conferentiar, decan, profesor emerit, profesor consultant la Facultatea de Arhitectura Bucuresti

      1945
    • Arhitect la Ministerul Comertului Exterior Camera de Comert R.S.R. Sub conducerea sa s-au efectuate expozitiile R.S.R. in Viena (1949, 1951, 1952), Poznan (1950), Leipzig (1950, 1952), Plovdiv (1950, 1952), Damasc (1956, 1957), Zagreb (1958), Paris (1959), Moscova (1961).

      1945
    •  
      1959
    • Primul presedinte dupa revolutie al Uniunii Arhitectilor din România

      1990
    •  
      2002
    • moare la Bucuresti

      2005
 

ASCANIO DAMIAN - rugbistul erudit

“In timpul rectoratului lui Ascanio Damian, am reusit sa fac Festivalul de muzica pop (1969-1971), am infiintat Club A. Era deschis la initiativele studentilor. Democratia raportului profesor-student s-a mentinut tot timpul, in ciuda unor seisme, totusi dialogul a existat. A insuflat studentilor aceasta mândrie de a fi absolventi ai acestei scoli.“ - prof. Univ. dr. arh. Emil Barbu Popescu

Fiul unui functionar C.F.R, s-a nascut in 24 decembrie 1914 la Bucuresti, a urmat scoala primara la Viena, apoi clasele liceale la Liceul „Sfântul Iosif” si Liceul „Marele Voievod Mihai”. A absolvit Facultatea de Arhitectura in 1942,  obtinând calificativul Magna cum Laude. Un an mai târziu a obtinut locul I pentru bursa de arhitectura a Scolii Fontenay aux Roses de la Paris, dar al Doilea Razboi Mondial l-a impiedicat sa plece la studii. In timpul razboiului, a fost in regimentul Pionierii aero si apoi la Comandamentul Apararii Pasive. 

In domeniul arhitecturii a inceput sa lucreze din studentie, la fel ca multi alti colegi. A lucrat in biroul lui Octav Doicescu, apoi cu Nicolae Lupu si ulterior la Caile Ferate Române.

Activitatea lui profesionala se distinge prin proiectarea a numeroase spatii expozitionale. Timp de 9 ani a fost arhitect si apoi sef al Serviciului Expozitii al Camerei de Comert, unde a proiectat si asigurat realizarea a peste 60 de participari românesti in strainatate: Leipzig, Poznan, Moscova, Plodviv, Cairo, Stockholm, Palermo, New Delhi, Peking, Barcelona, New York. In plus a coordonat proiectarea si construirea pavilioanelor României la Târgurile internationale de la Viena (1952), Damasc (1956 - Premiul I), Zagreb, Moscova si Paris, prefabricate in tara si asamblate la fata locului. A condus colectivele de proiectare ale spatiilor expozitionale din Bucuresti pentru Expozitia Republicii China, a celor din Parcul Herastrau si Pavilionul Central al Târgului International Bucuresti (actual Romexpo).

La 34 de ani incepe colaborarea cu Facultatea de Arhitectura, intâi ca asistent, apoi sef de lucrari, conferentiar, profesor. Ocupa functia de decan aproximativ un an, apoi din 1959 este rector timp de doisprezece ani. Primeste titlul de profesor emerit si devine membru in comisia de diplome a facultatii 1969, fiind profesor consultant pâna la 88 de ani. In anul 2000 i se va acorda post-mortem titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii de Arhitectura “Ion Mincu”.

A modernizat invatamântul de arhitectura si a inceput traditia echipelor sportive ale facultatii: de oina, badminton si mai ales de rugby. El insusi jucator de rugby, a cucerit patru titluri de campion national cu Sportul Studentesc si un al cincilea cu aceeasi echipa sub denumirea Universitatea. A jucat in echipa nationala a României (1934-1949), devenind mai târziu presedintele Federatiei Române de Rugby.

El l-a adus la catedra de Educatie fizica pe Nicu Padureanu, antrenorul echipei nationale de rugby. In anii `60, Arhitectura avea echipa de rugby in divizia B.

Emil Barbu Popescu, devenit el insusi rector al universitatii ulterior, isi aminteste ca l-a cunoscut mai bine in calitate de reprezentant al studentilor in Biroul de conducere al scolii, care se intrunea saptamânal:

Proiectul lui a fost Scoala. A fost profesor si a ramas profesor consultant pâna in anul 2002, desi fusese pensionat in 1978. Venea in fiecare zi la scoala cu bicicleta.“

 Text de Maria Gavozdea

Documentat de Marta Nicolescu-Damian, sotia arhitectului, si stud. arh. Razvan Muntean

Surse biografice:

  • Damian, Ascanio, Curiculum Vitae
  • ro, In memoriam Ascanio Damian
  • Stan, Simina, Ascanio Damian 1914-2005, arhitectura-1906.ro
  • Stan, Simina, Proiectul lui Ascanio Damian a fost scoala, arhitectura-1906.ro
  • Planse din Donatia Marta Nicolescu-Damian catre Muzeul Arhitecturii de la UAUIM

Ascanio Damian

Tabel lucrări Damian