Radu Patrulius

    • se naste la Bucuresti in 19 octombrie

      1919
    • pregatire militara la Târgoviste, la Scoala de ofiteri de rezerva Cavalerie

      1938
    •  
      1939
    • studiaza arhitectura cu intreruperi datorate concentrarilor in armata

      1940
    •  
      1947
    • face parte din colectivul care proiecteaza sistematizarea ansamblurilor Pieptanari, Marasesti-Sincai, Marasesti-Unirii

      1960
    •  
      1962
    • incepe colaborarea cu Facultatea de Arhitectura

      1969
    • devine Doctor in arhitectura, cu lucrarea ”Locuinta colectiva in perspectiva”

      1972
    • este premiat de Uniunea Arhitectilor pentru cartea ”Locuinta in timp si spatiu”

      1975
    • - Premiul U.A. pentru cartea ”Horia Creanga – omul si opera”

      1980
    • moare in 7 ianuarie la Bucuresti

      1988
 

Radu Patrulius

Parcursul profesional si academic al lui Radu Patrulius este reprezentativ pentru mai multi arhitecti din generatia lui. Crescuti si formati in cultura burgheza si in mediul intelectual interbelic, acestia se confrunta in mod dramatic cu schimbarea radicala de regim politic, exact in perioada de inceput a vietii lor profesionale.

Intr-o familie burgheza de intelectuali, la 19 octombrie 1919 se nastea la Bucuresti Radu Patrulius. La doi ani dupa absolvirea liceului “Spiru Haret”, era admis la Facultatea de Arhitectura de la Bucuresti, pe care a absolvit-o in 1947. Studiile universitare i-au fost intrerupte de concentrari in armata. A luptat la Paulesti in judetul Prahova, apoi in Ungaria si Cehoslovacia, ulterior primind doua medalii militare.

Ca student, i-a apreciat in mod deosebit pe arhitectii G. M. Cantacuzino, Octav Doicescu, Constantin Iotzu, Grigore Ionescu, Haralamb Georgescu, atât ca profesori in facultate, cât si ca profesionisti. Pentru realizarile remarcabile din perioada interbelica, i-a admirat pe Horia Creanga si Henrieta Delavrancea-Gibory, despre care a scris articole in revista “Arhitectura RSR”. Lui Horia Creanga i-a dedicat ulterior o lucrare mai ampla, devenita intre timp de referinta. Intâlnirea cu Bubi Georgescu, in biroul caruia a si lucrat in timpul facultatii, a avut un impact puternic asupra lui Radu, care a adoptat definitiv si fara rezerve stilul modernist, desi facultatea inca nu il prea accepta.

Originea burgheza si implicarea politica a unora dintre membrii familiei sale l-au urmarit intreaga viata ca un balast, o frâna in ascensiunea profesionala in contextul luptei de clasa si a epurarii politice din perioada comunista. Tatal sau, avocatul cu acelasi nume, fusese ziarist de orientare liberala si membru PNL; dupa instalarea regimului comunist a fost arestat si trimis la Canal, unde s-a stins din viata in 1953. Varul Dionisie Germani, fiul acad. Ing. D. Germani - decan al Facultatii de Mecanica din cadrul Politehnicii, s-a exilat la Berlin in 1942, fiind un important fruntas legionar. El insusi si-a manifestat in unele ocazii opozitia fata de regimul comunist, fiind arestat temporar in perioada studentiei, apoi având o tentativa (esuata) de emigrare.

Timp de douazeci de ani a profesat arhitectura ca proiectant in diverse institutii publice si institute de proiectare, abordând teme specifice vremii: arhitectura industriala, locuinte colective, cladiri administrative, scoli si

complexuri scolare, studii de sistematizare etc. Lucrarile pe care le-a coordonat si la care a contribuit se numara printre cele de buna calitate realizate in acei ani in Bucuresti, precum ansamblul Pieptanari-Sincai-Marasesti-Unirii („Magistrala Nord-Sud”, 1960-1969). In incercarea de a mentine un nivel profesional si intelectual ridicat si de a evita plafonarea profesionala, se implica in organizarea de expozitii, amenajeaza spatii culturale. In acelasi sens este de apreciat faptul ca pâna in 1972 a participat la mai multe concursuri interne si internationale, la care profesionistii din domeniu aveau acces si prin care se cautau cele mai bune solutii pentru unele investitii publice.

Spre sfirsitul anilor ‘60 se orienteaza spre mediul universitar si academic. Se inscrie la doctorat, sub coordonarea prof. Ascanio Damian, cu doar 5 ani mai in vârsta, cu care va dezvolta o relatie amicala si profesionala de lunga durata. Amândoi erau adeptii arhitecturii moderne si se distantau de excesele regimului politic. Si aici se va confrunta cu piedici in evolutia profesionala pe motive politice; datorita sustinerii lui Ascanio ramâne totusi in facultate, pe posturi fara miza semnificativa.

A sustinut o serie de conferinte publice la Universitatea Populara, la Radiodifuziune si in cadrul altor institutii, si publica articole in revista Arhitectura, mai intâi pe tema lui de doctorat, apoi preponderent despre arhitectura si reprezentantii modernismului românesc interbelic.

S-a casatorit la 52 ani cu arh. Irina Patrulius, nascuta Moldovan, si dupa sapte ani au avut un fiu - Ion Serban, care le-a urmat parintilor in profesie. A avut multi prieteni, majoritatea arhitecti: Ciulli Enescu, Dodo Slavici, Bebe Iotzu, Petrache Carp, Ascanio Damian, Dr. Med. Dan Alexianu. I-au placut pisicile, prietenii, calatoriile, libertatea si scrisul. S-a pensionat in 1986 si a murit doi ani mai târziu.

Text de arh.-urb. Maria-Cristina Gavozdea

Documentat de arh. Irina Patrulius

Surse biografice:

  • Irina Patrulius
  • Toader Popescu, Radu Patrulius. Omul si vremurile, revista Arhitectura 1906, 2014

”Ceea ce ramâne astazi [...] sunt respectul si amintirea frumoasa pe care i le poarta cei care i-au fost studenti, colaboratori sau prieteni, precum si rezultatele unei activitati de cercetare asupra unor subiecte straine de sabloanele epocii, dusa cu acribie si metoda, si care isi pastreaza si acum valabilitatea si valoarea stiintifica.” - Toader Popescu, Radu Patrulius. Omul si vremurile, revista Arhitectura 1906

Tabel lucrari Patrulius 1 2Tabel lucrari Patrulius 3

1