Grigore Cerchez

    • 5 octombrie se naste la Vaslui
      - dupa moartea tatalui se muta impreuna cu mama si cei 4 frati ai sai la Bucuresti

      1850
    • pleaca la Paris pentru studiile Liceale

      1866
    • este admis la Ecole Centrale des Arts et Manufactures

      1870
    • revine la Bucuresti cu prima promotie de arhitecti si ingineri scoliti la Paris

      1873
    • inginer sef al Bucurestiului

      1874
    •  
      1879
    • profesor de Tehnologie si Constructie la Scoala Nationala de Poduri si Sosele Bucuresti

      1880
    • realizeaza planul de sistematizare al orasului Bucuresti cu ocazia canalizarii Dâmbovitei

      1880
    •  
      1883
    • primar interimar al Bucurestiului

      1886
    • devine arhitect in cadrul Ministerului Lucrarilor Publice si membru al Societatii Arhitectilor din România

      1891
    • fondator impreuna cu arh Ion Mincu si arh. Emil Pangratti a Scolii Superioare de Arhitectura Bucuresti

      1897
    • director general al Postei Române

      1905
    •  
      1910
    • presedintele Societatii Arhitectilor din România

      1913
    •  
      1918
    • membru in Comisia Monumentelor Istorice

      1913
    •  
      1927
    • 14 mai moare la Bucuresti

      1927
 

Grigore Cerchez (Cherchez/Cerkez)

 Grigore Cerchez se trage dintr-o familie numeroasa cu 9 copii dintre care doar 5 ajung la vârsta maturitatii. Provenit din Vaslui, tatal lui, Pandele Cerchez, a fost maior si fiu al ispravnicului de Prahova, Scarlat Cerchez, cu bune realizari pe plan militar in perioada lui Pavel Kiseleff si Gheorghe Bibescu. Mama sa, Elisa, este fiica clucerului Iancu Lahovary din Râmnicu Vâlcea. Dupa moartea tatalui, Elisa se muta cu cei 5 copii ai sai la Bucuresti.

Grigore Cerchez pleaca in 1866 la Paris pentru studiile Liceale, continuându-si studiile universitare la École Centrale des Arts et Manufactures, pe care le finalizeaza in 1873. Astfel, revine la Bucuresti alaturi de primii absolventi români ai École Centrale des Arts et Manufactures si a École des Beaux-arts.

Intors la Bucuresti isi incepe activitatea profesionala ca inginer in cadrul Ministerului Lucrarilor Publice, iar in 1874 primeste functia de inginer sef al Bucurestiului, pe care o ocupa timp de 5 ani. Imediat dupa plecarea sa din functie realizeaza unul dintre cele mai importante proiecte ale sale, planul de sistematizare al  Bucurestiului care contine ample interventii asupra Dâmbovitei. Cu o buna pregatire tehnica la Paris si un puternic interes pentru structurile metalice, vazute inovative la acea vreme, ajunge in 1880 profesor de Tehnologie si Constructie la Scoala Nationala de Poduri si Sosele Bucuresti.

In anul 1886 devine primar interimar al Capitalei, perioada in care proiecteaza cladirea Bancii Nationale a României, filiala Braila, iar 5 ani mai târziu devine membru al Societatii Arhitectilor din România si devine arhitect in cadrul Ministerului Lucrarilor Publice.

Finalul secolului ii ofera posibilitatea de a infiinta Scoala Superioara de Arhitectura Bucuresti alaturi de arh. Ion Mincu si arh. Emil Pangratti, unde devine profesor.

Intre anii 1911 si 1913 proiecteaza printre altele 3 cladiri importante pentru arhitectura româneasca: Teatrul Odeon din Bucuresti, Castelul Cantacuzino din Busteni si extinderea palatului Cotroceni din Bucuresti.

Intreaga sa activitate ca proiectant/arhitect si implicare in domeniul educational ii ofera prilejul de a ocupa functia de presedinte a Societatii Arhitectilor din România intre anii 1913 si 1918.

Grigore Cerchez a activat in domeniul arhitecturii ca membru in comisia Monumentelor Istorice din anul 1913 pâna la moartea sa din 14 mai 1927 la Bucuresti. In 1998 se acorda numele „Grigore Cerchez” liceului care functioneaza intr-una dintre cladirile pe care le-a proiectat.

Text de stud. arh. Razvan Muntean

Documentat de arh.-urb. Maria Cristina Gavozdea si stud. arh. Razvan Muntean

Surse biografice:

Grigore Cerchez

Tabel lucrari Cerchez

1