Alex Orascu

    • se naste la Bucuresti, pe 30 iulie

      1817
    • este adjunctul arhitectului-sef al Bucurestiului, Xavier Villacrosse

      1837
    •  
      1841
    • primeste diploma de arhitect, in urma studiilor la Berlin si Munchen

      1847
    • infiintarea Universitatii, profesor de Geometrie descriptiva

      1864
    • Ministrul Cultelor si Instructiei Publice pentru mai putin de o luna

      1847
    • rector al Universitatii Bucuresti

      1885
    •  
      1894
    • primul presedinte al Societatii Arhitectilor Români

      1891
    •  
      1894
    • elaboreaza Planul Orascu al Bucurestilor

      1893
    • moare pe 16 decembrie la Bucuresti la 77 ani

      1894
 

Alex Orascu

Fiu al serdarului Hristea Orascu si al Elenei, Alexandru s-a nascut pe 30 iulie 1817, intr-o casa mândra, de caramida, la poalele dealului Manastirii Mihai-Voda din Bucuresti. A copilarit in vecinatatea Curtii Domnesti, a manastirii, a numeroase schituri si biserici seculare, a palatelor Ghika, Dudescu si Brincoveanu, printre puzderia de case de paianta acoperite cu stuf sau sindrila ale mahalalelor. A invatat sa scrie si sa citeasca de la dascalul mahalalei si sa cânte la pian de la mama sa.

In 1928 s-a mutat cu familia la Valea Calugareasca din cauza izbucnirii razboiului ruso-turc si a unei epidemii de ciuma. Timp de trei ani majoritatea scolarilor au fost intr-o vacanta fortata de imprejurari, insa tânarul Alexandru a avut sansa apropierii tânarului profesor de retorica de la liceul Sf. Sava, Simion Marcovici, care i-a imprumutat cartile si manualele necesare si l-a invatat limba franceza. Astfel, la reluarea cursurilor liceului in 1931, s-a remarcat printre cei mai merituosi elevi. Anul urmator l-a cunoscut pe pictorul profesor Carol Wallenstein la cursul de “desen linear, aerian si perspectiva”, care l-a introdus in legile perspectivei, in stilurile arhitectonice si studiul geometriei.

Dupa doi ani de liceu, in urma examenelor trece direct in clasa a sasea! Noii sai colegi, Ion Ghika si Ion Florescu (viitori prim-ministri), ii devin prieteni apropiati. In paralel cu liceul, Alexandru urmeaza cursurile de matematici aplicate introduse in 1835 ca prim pas catre crearea unei facultati tehnico-stiintifice.

Petrache Poenaru, pedagog, inventator, inginer si matematician, il recomanda pe tânarul Orascu pentru functia de ajutor de arhitect-sef al capitalei in 1937. In aceasta calitate va avea o activitate intensa edilitara precum deschiderea unor ulite, pavarea si nivelarea strazilor centrale, alinierea cladirilor acolo unde este posibil. 

Nevoia de arhitecti autohtoni determina Euforia Scoalelor sa infiinteze catedra de arhitectura la Colegiul Sf. Sava si, la recomandarea arhitectului-sef al capitalei, Heinrich Feiser, sa-i acorde lui Alexandru o bursa pentru studii de arhitectura la Berlin, cu incepere din iunie 1841. Orascu obtine intre timp diploma de inginer hotarnic, o conditie pentru inscrierea la Academia de Arhitectura de la Berlin. La 1 iunie se casatoreste cu Elena Marcovici, fiica fostului sau profesor de retorica, cu care va avea cincisprezece copii, dintre care doar noua vor ajunge la maturitate.

La Berlin si-a impartiti timpul intre studiul academic si observarea orasului, apoi in vacanta a vizitat Copenhaga si Sankt Petersburg - doua orase cu puternic spirit germanic, nordic, prea sobru pentru contextul de acasa. Eforia Scoalelor decide continuarea studiilor lui Orascu la Munchen, unde rigoarea germanica era temperata de fantezia si somptuozitatea franceza si italiana. A vizitat Roma, unde a studiat arhitectura si principiile urbanistice ale orasului, iar mai târziu Parisul.

A obtinut diploma in 1947, dupa cinci ani si jumatate departe de familie. Euforia Scoalelor i-a solicitat continuarea studiilor cu un curs de Geometrie descriptiva, pe care urma sa o predea la Bucuresti, dar febra revolutiei pasoptiste il face sa revina in tara, la fel ca multi colegi de generatie plecati la studii in strainatate. Revolutia esueaza si este arestat de armata rusa. La interventia lui Omer Pasa, Orascu este eliberat din detentie si se retrage la Valenii de Munte, apoi in Ardeal spre Europa Centrala, unde a peregrinat aproape un an, traind de azi pe mâine.

In noiembrie 1949 urca la tron Barbu Stirbey, vechi prieten de familie, care il numeste pe Orascu in 1850 arhitectul Craiovei, pentru a se putea inapoia in tara fara a deranja oficialitatile rusesti. Apoi creeaza catedra de geometrie descriptiva la Colegiul Sf. Sava si il numeste titular, fiind singurul specialist din tara. La infiintarea Scolii de Ofiteri, este numit profesor de arhitectura si de constructia soselelor. Va mai preda si la Scoala de Poduri, Mine si Sosele - Sectia Arhitectura din 1867.

In 1856 prezinta proaspat alesului caimacam al Tarii Românesti - Alexandru Dimitrie Ghika, primele schite ale Palatului Universitatii. Primeste dispozitie sa proiecteze neintârziat edificiul, pentru care le va solicita colaborarea arhitectilor Johann Schlatter si Carol Benesch.

Societatea arhitectilor si inginerilor români este infiintata in 1876, iar Orascu este membru fondator si primul presedinte al acesteia. A prezidat comisia pentru construirea Atheneului Român, alaturi de fostii lui studenti Ion Mincu, Ion Socolescu si Grigore Cerchez. Din 1868 a fost reprezentantul Corpului Didactic in Senat. A fost senator conservator si, pentru scurt timp, Ministrul Cultelor si Instructiei Publice in guvernul lui Ion Florescu. Rector al Universitatii din 1885, a participat la protestele studentimii pentru drepturile românilor din Imperiul Habsburgic si a infiintat Liga pentru Unitatea Culturala a Tuturor Românilor in 1890.

A protestat fata de unele interventii de restaurare ale arh. Lecomte de Nouy precum cele asupra ansamblului Curtea de Arges, Biserica Trei Ierarhi din Iasi sau Mitropolia din Târgoviste.

A fost un arhitect mai putin prolific, dar o personalitate puternica care a contribuit consistent la dezvoltarea societatii românesti prin institutiile pe care le-a infiintat si/sau condus si prin idealurile pe care le-a sustinut de-a lungul vietii. S-a stins din viata la 77 ani, in 16 decembrie 1894, la Bucuresti.

Text de arh.-urb. Maria Cristina Gavozdea

Documentat de arh.-urb. Maria Cristina Gavozdea

Surse biografice:

http://galeriaportretelor.ro/item/alexandru-orascu/

https://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/alexandru-orascu-arhitectul-universitatii-din-bucuresti-i-de-emanuel-badescu-10833531

Revista Arhitectura 1941

"Studiati ramasițele, oricât de marunte, ale productiunii artistice din trecut si faceti dintr-insele sorgintea unei arte marete” Indemn al lui Al. Orascu catre studentii arhitecti

Tabel lucrari Orascu